Glandele paratiroidiene, in numar de patru, sunt situate in spatele glandei tiroide si, prin secretia de parathormon (PTH), sunt implicate direct in metabolismul fosfocalcic, actionand asupra sistemului osos si asupra rinichilor. Acest hormon ajuta la formarea oaselor si la resorbtia osoasa. La nivel renal, hormonul sprijina reabsorbtia calciului si impiedica pierderile de calciu prin urina, in timp ce stimuleaza eliminarea fosforului. Practic, el asigura echilibrul atat de important dintre calciu si fosfor. Daca in mod normal glandele paratiroidiene sunt prea mici (circa 4-6mm/2-4mm/0.5-1mm) pentru a fi vizualizate, atunci cand exista o afectare a acestora, ele se maresc substantial.
Hiperparatiroidismul, secretia in exces a PTH, este determinata de aparitia unui adenom, a unei hiperplazii sau neoplazii paratiroidiene sau cand un carcinom renal sau bronsic secreta PTH ectopic. El poate fi primar, secundar sau tertiar.
O alta afectiune a paratiroidelor este hipoparatiroidia, deficit de hormon paratiroidian. Ea survine, de cele mai multe ori, dupa indepartarea chirurgicala a tiroidei si, implicit, a glandelor paratiroide.
Glandele paratiroidiene au capacitatea de a concentra diferite substante chimice, inclusiv radiofarmaceutice, iar aceasta proprietate sta la baza detectiei adenoamelor /hiperplaziilor paratiroidiene si a localizarii eventualelor pozitii ectopice ale acestora.
Scintigrafia, tehnica imagistica functionala, va permite, prin vizualizarea concentrarii unui radiofarmaceutic la nivelul glandelor paratiroide, evidentierea acestora.
Pentru examinarea scintigrafica se utilizeaza, actualmente, cel mai frecvent, Tc99m-sestamibi (Tc99m-MIBI), radiotrasor folosit in practica clinica frecvent pentru evaluarea perfuziei miocardice. Acesta este o substanta lipofilica care difuzeaza pasiv prin membrana celulelor oxifile si, datorita proprietatiilor sale, va fi sechestrata la nivel intracelular, mitocondrial. Tc99m–MIBI se va concentra, astfel, in celulele foarte bogate in mitocondrii, «uzinele energetice» ale celulelor.
Tc99m-MIBI va fi captata atat de tiroida, cat si de paratiroide, dar avand un proces de eliminare din aceste structuri diferit, se va «spala» rapid de la nivel tiroidian, ramanand «captiv» la nivel paratiroidian.
Tehnica de detectie scintigrafica a adenoamelor paratiroidiene este simpla si usor de efectuat, neinvaziva, necesitand o singura administrare i.v. a Tc99m-MIBI, urmata de achizitia de imagini la 15 min., 60 min. si 120 min. din aria cervicala anterioara. Persistenta unei acumulari focale a radiotrasorului pe imaginile tardive, avand ca referinta radioactivitatea de la nivelul ariei tiroidiene, este sugestiva pentru prezenta unei leziuni paratiroidiene, in special a adenoamelor paratiroidiene.
Un alt radiotrasor utilizat in imagistica scintigrafica paratiroidiana este 99mTc-tetrofosmin, care are proprietati asemanatoare cu Tc99m-sestamibi, dar prezinta un fenomen de „spalare” mult mai rapid, astfel incat secventele de achizitie a imaginilor scintigrafice trebuie realizate la intervale mai mici de timp, pentru a putea surprinde diferenta de captare a radiotrasorului intre tesutul tiroidian si cel paratiroidian.
Scintigrafia paratiroidiana ramane principala tehnica imagistica care poate realiza o evaluare corecta a patologiei paratiroidiene, a localizarii unor eventuale glande ectopice.
A. Imag. la 15 minute | B. Imag. la 120 minute