Afectiunile benigne ale glandei tiroide se numara printre cele mai frecvente patologii endocrinologice intalnite in Romania. Hipertiroidismul (producerea in exces de hormoni tiroidieni) poate aparea in urma afectarii intregii glande, in guse difuze toxice, boala Basedow-Graves sau in urma afectarii doar a unor portiuni ale glandei, care se organizeaza sub forma de noduli–guse toxice polinodulare, nodul toxic Plummer. Aceste afectiuni pot beneficia de tratamentul cu antitiroidiene, de tratametul cu iod radioactiv sau de cura chirurgicala de indepartare a glandei tiroide (tiroidectomie). Antitiroidienele nu se pot utiliza in tratament pe termen lung datorita efectelor adverse redutabile si a ratei mari de recurenta a afectiunilor (90% in gusa polinodulara si circa 40-50% in maladia Basedow). Tiroidectomia este utilizata la pacientii cu gusa polinodulara, la cei cu recurenta de maladie Basedow, la cei cu suspiciune de malignitate sau cand exista compresie importanta a structurilor cervicale normale de catre gusa. Dupa o interventie chirurgicala, printe efectele secundare se numara paralizia de nerv recurent, aspect foarte important pentru cei care isi folosesc profesional vocea. Pentru acesti pacienti se recomanda terapia cu iod radioactiv.
Iodul radioactiv (I131), care se foloseste de peste 60 de ani in tratamentul hipertiroidiilor, este un radionuclid beta emitator, cu un timp de injumatatire fizic de 8 zile si cu emisie gamma de circa 364 KeV, emisie beta medie de circa 0.192 MeV si un parcurs tisular de circa 0.4mm. Administrarea lui se face cel mai frecvent oral, in cazurile de gusa cu hipertiroidie (gusa toxica difuza -b.Basedow-Graves, nodul hiperfunctional tiroidian, gusa toxica polinodulara) si la pacienti cu gusa de mari dimensiuni (gusa simpla) netoxica, care prezinta eutiroidie, dar la care, prin astfel de tratament, se poate reduce semnificativ volumul tiroidian.
Utilizarea iodului radioactiv este o metoda relativ simpla, eficienta si necostisitoare, avand efecte de ablatie comparabile cu cele ale interventiei chirurgicale.
Iodul radioactiv poate fi administrat fara spitalizare, iar medicamentul radioactiv se elimina complet in cateva zile. Majoritatea pacientilor sunt vindecati cu o singura doza de iod radioactiv. Efectul secundar principal este aparitia hipofunctiei glandei (hipotiroidia), deoarece iodul radioactiv omoara prea multe celule ale tiroidei, astfel incat aceasta nu mai produce destui hormoni. Posterapeutic, pacientul va deveni hipotiroidian si va lua toata viata tratament de substitutie (levotiroxina). Nu exista nicio dovada ca tratamentul cu iod radioactiv duce la cancerul tiroidei sau al altui organ sau ca dupa acest tratament femeile nu mai pot ramane insarcinate sau ca nu vor aduce pe lume un copil sanatos in viitor.
Tratamentul cu iod radioactiv implica o colaborare stransa intre endocrinolog, oftalmolog (in ceea ce priveste oftalmopatia din b.Basedow) si medicul de medicina nucleara in ceea ce priveste stabilirea diagnosticului exact, a obtinerii tuturor parametrilor clinico-biologici necesari unei terapii cat mai putin invazive si cu maxim de eficienta, colaborare care poate duce la obtinerea de rezultate spectaculoase pentru pacient.