Scintigrafia este foarte importanta in oncologie datorita sensibilitatii crescute pe care aceasta investigatie o ofera in detectia, stadializarea, restadializarea afectiunilor neoplazice.
O serie de substante marcate radioactiv sunt actualmente capabile sa se concentreze in mod specific in anumite tipuri de leziuni, astfel incat ele vor indica cu precizie foarte mare daca acea leziune exista si unde anume este aceasta leziune localizata.
Din acest motiv medicina nucleara ofera, in patologia tumorala, un ajutor important in:
- stadializarea unei malignitati – cu bilantul initial de extensie metastatica a unui cancer;
- evaluarea eficacitatii terapeutice, restadializarea – cu reevaluarea extensiei bolii dupa cura initiala terapeutica;
- detectia recurentelor (evaluarea prezentei cancerului in conditii de suspiciune clinica/biochimica);
- monitorizarea evolutei pe termen lung a pacientilor cu chimioterapie, radioterapie sau care au beneficiat de cure chirurgicale.
Nu in ultimul rand, concentrarea specifica in interiorul anumitor tipuri de leziuni permite unor substante marcate radioacrtiv tratarea anumitor forme de cancer – paleativ (Sr-89 – pentru durerea din metastazele osoase) sau chiar curativ (I-131 pentru cancerul tiroidian, Y-90 cuplat cu Ac-monoclonali pentru limfoame).
Formatiunile tumorale pot fi vizualizate scintigrafic, utilizand tipuri de radiofarmaceutice (molecule marcate cu un izotop radioactiv) foarte diferite, de la molecule cu structura simpla, la substante complexe, care au necesitat ani de cercetare si costuri considerabile. Imaginile scintigrafice sunt realizate dupa administarea intravenoasa a unei substante radiofarmaceutice, numita uneori si radiotrasor. Ceea ce vedem pe imaginile scintigrafice depinde in mod direct de metabolismul acestei substante si de fiziologia si biologia sistemului/organului examinat, acesta fiind astfel primul element cheie al detectiei scintigrafice. Cel de-al doilea element esential al investigatiei este reprezentat de detectia radiatiilor care provin din locurile in care s-a concentrat radiofarmaceuticul. Aceasta detectie este posibila cu ajutorul echipamentului dedicat acestui scop si care se numeste GAMMA CAMERA.
Exista disponibili mai multi radiotrasori a caror fixare poate indica, uneori cu o specificitate foarte mare, prezenta unui proces tumoral a caror fixare nu este specifica unui anumit tip de cancer si nici chiar prezentei unei maladii canceroase.
Iodul radioactiv (I131) reprezinta situatia in care o molecula foarte mica, simpla si relativ ieftina se localizeaza foarte specific intr-un tesut, cel tiroidian. Datorita proprietatilor particulare ale acestei molecule este posibil, in foarte multe tipuri de cancer tiroidian, atat vizualizarea precisa a extensiei bolii, cat si terapia acesteia.
Un caz particular de radiofarmaceutic utilizat pe scara larga in cadrul tuturor departamentelor de Medicina Nucleara – il reprezinta si Tc99m–MDP utilizat in scintigrafia osoasa, care, in afara tumorilor osoase primitive, permite vizualizarea metastazelor printr-un mecanism indirect, reprezentat de captarea radiotrasorului de catre osteoblastele activate perimetastatic.
Din aceeasi categorie a trasorilor de tip „oncologic” un reprezentant de marca este Tc99m-MIBI, care a fost initial creat, dezvoltat si utilizat in scopul examinarilor miocardice care, prin acumularea la nivelul membranelor mitocondriale, mult modificate in cazul unor procese cu activitate metabolica intensa, permite vizualizarea acestora. Principalele procese patologice (nu neaparat maligne) care pot fi detectate cu acest radiofarmaceutic sunt reprezentate de: adenoamele/hiperplaziile paratiroidiene, carcinoamele mamare, pulmonare, a metastazelor acestora ganglionare, precum si a tumorilor cerebrale (glioame). Nu este de neglijat nici rolul foarte important pe care aceasta examinare il poate avea in aprecierea activitatii bolii in procese de tipul mielomului multiplu, cat si in predictia raspunsului la chimioterapie in diverse tipuri de cancere (in special in cancerul de san).
Exista, de asemenea, radiofarmaceutice cu structura foarte complexa, capabile de a se fixa in formatiunile tumorale prin legarea de receptorii de la nivelul membranelor acestora. Din aceasta categorie face parte, de exemplu, un analog sintetic de somatostatina, 111In-pentetreotide, care, prin legarea de receptorii somatostatinici ai tumorilor endocrine gastroenteropancreatice (GEP), va determina vizualizarea acestora.
Un viitor aparte in acest domeniu il au anticorpii monoclonali radiomarcati cu care se reuseste nu numai vizualizarea scintigrafica a diferitelor malignitati (radioimunoscintigrafie), ci si stabilirea unor radioterapii tintite celulare prin marcarea anticorpilor cu izotopi radioactivi optimi pentru terapie (cu emisie beta sau alfa).
Diagnosticul tumorilor maligne primitive se poate stabili scintigrafic pentru:
– Cancerul tiroidian (carcinom tiroidian diferentiat –Tc99m pertechnetat, carcinom tiroidian medular –Tc99m-V-DMSA);
– tumori endocrine gastroenteropancreatice (In-111-pentetreotide);
– cancerul de san (scintimamografia cu Tc99m-MIBI, cu evidentierea tumorii primitive si a eventualelor metastaze ganglionare axilare);
– tumori primitive osoase (scintigrafie trifazica si „whole body” cu Tc99m-MDP – evidentierea metastazelor la distanta in sarcoamele Ewing, in special in sarcoamele aparute pe fond de maladie Paget osoasa).
De asemenea, pentru stadializarea neoplasmelor se indica:
– Scintigrafia osoasa (trifazica, „whole body”, SPECT) in cancerele de san, plaman si prostata, dar si in cele renale, sarcoame de parti moi, melanoame – cu Tc99m-MDP;
– in mielom multiplu se face evaluarea leziunilor cu Tc99m-MDP si cu Tc99m- MIBI;
– detectia nodulului santinela – in melanoame si cancer de san cu Tc99m-nanocoloid;
– in cancerul pulmonar fara celule mici, in vederea rezectiei chirurgicale tip lobectomie/pneumectomie, o evaluare pre-terapeutica a rezervei respiratorii postoperatorii, prin cuplarea scintigrafiei pulmonare de pefuzie cu spirometria.
Pentru evaluarea postterapeutica se urmaresc scintigrafic:
– Diagnosticul diferential al recurentei tumorale versus modificari de radionecroza in glioame (Tc99m-MIBI);
– evaluarea metastazelor osoase (Tc99m bifosfonati).
Prezentarea actuala nu a avut in vedere prezentarea rolului extrem de important al PET in oncologie.